alivanta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALIVÁNTA interj. (Astăzi rar)
1. Exclamație (glumeață) rostită când cade cineva. ◊ (Adverbial, în
expr.)
A da (sau
a cădea, a veni etc.)
alivanta = a da (sau a cădea etc.) peste cap.
2. Pleacă! șterge-o! [
Var.:
alivánti interj.] – Probabil
ngr. alla vanda („într-o parte, la o parte”).
alivanta (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)alivánta, adv. – Pe spate, cu picioarele în sus.
It. alla banda, prin intermediul pronunțării
ngr. ἄλλα βάντα, termen marinăresc, introdus în
rom., probabil în
sec. XVIII (Scriban; Iordan,
BF, VI, 150). Este posibil să aparțină aceleiași familii și
alivancă, s. f. (turtă din mălai și brînză);
alivenci, s. f. pl. (dans tipic
mold.);
alivăni, vb. (a întoarce, a răsturna; a înmuia). Evoluția acestor cuvinte nu este clară. Poate să se fi produs, la
alivancă, o contaminare cu
sl.,
cf. ceh. (na)liwanec „prăjitură în formă”, de la
liti „a forma”; dar cuvintele
sl. aduse de Cihac și DAR nu constituie o explicație suficientă în sine. Bogrea,
Dacor., III, 724 (și Scriban) explică acest cuvînt prin
sl. *
olivenka, de la
olivnij „în ulei”, care pare îndoielnic; tot Bogrea vede în
alivăni un
der. de la
aliman.alivanta (Dicționar de argou al limbii române, 2007)alivanta! interj. pleacă!
alivanta (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALIVÁNTA interj. 1. Exclamație (glumeață) rostită când cade cineva. ◊ (Adverbial, în
expr.)
A da (sau
a cădea, a veni etc.)
alivanta = a da (sau a cădea etc.) peste cap.
2. Pleacă! șterge-o! [
Var.: (
reg.)
alivánti interj.] –
It. alla banda (
ngr. alla vanda) „la o parte”.
alivanta (Dicționaru limbii românești, 1939)alivánta adv. (it.
banda, lature de corabie,
alla banda, la o parte, pron. de Grecĭ
alla vanda. V.
banda).
Fam. De-a tumba, răsturnîndu-te:
a căzut alivanta.alivanta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)alivánta (
înv.)
interj.alivanta (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)alivanta adv. dare peste cap, tumbă;
câte odată alivanta pe spinare AL.;
alivanta-plăcintă ! a se întinde pe jos. [Cf. it.
all’avanti, înainte ! poate o amintire dela scamatorii italieni cari au vizitat țara (v.
boscărie)].
alivanta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALIVÁNTA interj. (
Înv.)
1. Exclamație (glumeață) rostită când cade cineva. ◊ (Adverbial, în
expr.)
A da (sau
a cădea, a veni etc.)
alivanta = a da (sau a cădea etc.) peste cap.
2. Pleacă ! șterge-o ! — Probabil
ngr. alla vanda („într-o parte, la o parte”).