aliterativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALITERATÍV, -Ă, aliterativi, -e, adj. (Rar) Cu aliterații. – Din
fr. allitératif.aliterativ (Dicționar de neologisme, 1986)ALITERATÍV, -Ă adj. Referitor la aliterație. [Cf. fr.
allitératif].
aliterativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)ALITERATÍV, -Ă adj. referitor la aliterație; cu aliterații. (< fr.
alitératif)
aliterativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALITERATÍV, -Ă, aliterativi, -e, adj. (Rar) Cu aliterații. — Din
fr. allitératif.