alipi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALIPÍ, alipesc, vb. IV.
Refl. și
tranz. A (se) lipi, a (se) alătura, a (se) atașa. –
A3 +
lipi.alipi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALIPÍ, alipesc, vb. IV.
Refl. și
tranz. A (se) lipi, a (se) alătura, a (se) atașa. – Din
a3 +
lipi.alipi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)alipí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. alipésc, imperf. 3
sg. alipeá; conj. prez. 3
să alipeáscăalipi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALIPÍ, alipesc, vb. IV.
Refl. și
tranz. A (se) lipi, a (se) alătura, a (se) atașa. —
A3 + lipi.alipì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)alipì v.
1. a lipi de;
2. a se lipi de (și
fig.). [V.
lipi].