aliotman (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALIOTMÁN s. n. (Rar) Turcime. [
Pr.:
-li-ot-] – Din
tc. Ali Osman „dinastia lui Osman”.
aliotman (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALIOTMÁN s. n. (
Înv.) Turcime. [
Pr.:
-li-ot-] –
Tc. Ali Osman „dinastia lui Osman”.
aliotman (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)Aliotmán (
înv.)
(-li-ot-) s. propriu
n.aliotman (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Aliotman n. neamul turcesc:
întreg Aliotmanul să se 'mpiedece de un ciot? EM. [Turc. ALIOSMAN, dinastia lui Osman, națiunea osmanlie].
aliotman (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALIOTMÁN n. pr. (
Înv.) Turcime. [
Pr.:
-li-ot-] — Din
tc. Ali Osman „dinastia lui Osman”.