alin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALÍN adv. (Rar) Domol, liniștit, calm, încet, lin. – Din
alina (derivat regresiv).
alin (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALÍN adv. (Rar) Domol, liniștit, calm. – Din
lin + alina.alin (Dicționaru limbii românești, 1939)alín, a
-á v. tr. (lat.
alléno, -áre, d.
lenis, lin). Liniștesc, stîmpăr, potolesc (durerea saŭ doru).
alin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)alín (rar)
adv.alin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALÍN adv. (Rar) Domol, liniștit, calm, încet, lin. — Din
alina (derivat regresiv).