algebrist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALGEBRÍST, -Ă, algebriști, -ste, s. m. și
f. Specialist în algebră. – Din
fr. algébriste.algebrist (Dicționar de neologisme, 1986)ALGEBRÍST, -Ă s.m. și f. Specialist în algebră. [< fr.
algébriste].
algebrist (Marele dicționar de neologisme, 2000)ALGEBRÍST, -Ă s. m. f. specialist în algebră. (< fr.
algébriste)
algebrist (Dicționaru limbii românești, 1939)*algebríst, -ă s. Care știe algebra:
un algebrist de forță.algebrist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALGEBRÍST, -Ă,
algebriști, -ste, s. m. și
f. Specialist în algebră. — Din
fr. algébriste.