algebric - explicat in DEX

algebric (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALGÉBRIC, -Ă, algebrici, -ce, adj. De algebră (1), privitor la algebră. – Din fr. algébrique.

algebric (Dicționar de neologisme, 1986)
ALGÉBRIC, -Ă adj. De algebră, referitor la algebră. [Cf. fr. algébrique].

algebric (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ALGÉBRIC, -Ă adj. referitor la algebră. (< fr. algébrique)

algebric (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALGÉBRIC, -Ă, algebrici, -e, adj. De algebră, privitor la algebră. – Fr. algébrique.

algebric (Dicționaru limbii românești, 1939)
*algébric, -ă adj. (algebră; fr. algébrique). De algebră: formulă algebrică Adv. În mod algebric.

algebric (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
algébric (-ge-bric) adj. m., pl. algébrici; f. algébrică, pl. algébrice

algebric (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
algebric a. ce ține de algebră: calcul algebric.

algebric (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALGÉBRIC, -Ă, algebrici, -ce, adj. De algebră (1), privitor la algebră. — Din fr. algébrique.