alexandrin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALEXANDRÍN, -Ă, alexandrini, -e, adj. Care ține de civilizația elenistică din Alexandria;
p. ext. care ține de epoca elenistică. ♦
Vers alexandrin (și substantivat,
n.) = vers iambic de 12 silabe (cu cezura după silaba șasea).
Poezie alexandrină = poezie de tip rafinat, erudit, adesea ezoteric, caracteristică epocii elenistice. – Din
fr. alexandrin, lat. alexandrinus.alexandrin (Dicționar de neologisme, 1986)ALEXANDRÍN, -Ă adj. 1. Referitor la civilizația elenistică din Alexandria; (
p. ext.) care ține de epoca elenistică. ◊
Școala alexandrină = numele mai multor școli filozofice de orientare mistică și eclectică din perioada elenismului târziu.
2. Vers alexandrin (și
s.m.) = vers iambic de douăsprezece silabe, cu cezura după silaba a șasea;
poezie alexandrină = poezie de tip rafinat, erudit și uneori ezoteric, proprie epocii alexandrine. [Pl.
-ni, -ne. / cf. fr.
alexandrin, cf.
Alexandre le Grand – numele unui roman francez din sec. XII, unde a fost folosit acest vers prima dată].
alexandrin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)alexandrín2 (vers) s. m., pl.
alexandrínialexandrin (Marele dicționar de neologisme, 2000)ALEXANDRÍN, -Ă adj. 1. referitor la civilizația elenistică din Alexandria; din epoca elenistică. ♦ școala ~ă = numele mai multor școli filozofice de orientare mistică și eclectică din perioada elenismului târziu. 2. de o subtilitate excesivă. ♦ artă ~ă = artă greacă din epoca elenistică în Egiptul ptolemeic; vers ~ (și s. m.) = vers iambic de 1
2 silabe, cu cezură la mijloc, specific poeziei clasice franceze; poezie ~ă = poezie de tip rafinat, erudit, uneori ezoteric, proprie epocii alexandrine. (< fr.
alexandrin, lat.
alexandrinus)
alexandrin (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALEXANDRÍN, -Ă, alexandrini, -e, adj. Care ține de civilizația elenistică din Alexandria;
p. ext. care ține de epoca elenistică. ♦
Vers alexandrin (și substantivat,
n.) = vers iambic de 12 silabe (cu cezura după silaba a șasea). –
Fr. alexandrin (
lat. lit. alexandrinus).
alexandrin (Dicționaru limbii românești, 1939)*alexandrin, -ă adj. (lat.
alexandrinus). Din școala de la Alexandria (Egipt):
filosofia alexandrină. Versurĭ alexandrine, versurĭ de 12 silabe, după o poema franceză despre Alexandru cel Mare scrisa în versurĭ de 12 silabe.
alexandrin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)alexandrín1 adj. m.,
pl. alexandríni; f. alexandrínă, pl. alexandrínealexandrin (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)alexandrin a. ce ține de școala din Alexandria:
filozofia alexandrină. ║ n. versul francez de 12 silabe (întrebuințat pentru prima oară într´o poemă epică despre Alexandru cel Mare):
multe din baladele lui Bolintineanu sunt scrise în alexandrine.alexandrin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALEXANDRÍN, -Ă, alexandrini, -e, adj. Care ține de civilizația elenistică din Alexandria;
p. ext. care ține de epoca elenistică. ♦
Vers alexandrin (și substantivat,
m.) = vers iambic de 12 silabe (cu cezura după silaba a șasea).
Poezie alexandrină = poezie de tip rafinat, erudit, adesea ezoteric, caracteristică epocii elenistice. — Din
fr. alexandrin, lat. alexandrinus.