alergen (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALERGÉN, -Ă, alergeni, -e, adj.,
s. n. (Substanță de natură proteică) care provoacă o alergie. – Din
fr. allergène.alergen (Dicționar de neologisme, 1986)ALERGÉN, -Ă adj., s.m. (Substanță) care provoacă o stare alergică. [< fr.
allergène, cf. fr.
allergie – alergie, gr.
gennan – a produce].
alergen (Marele dicționar de neologisme, 2000)ALERGÉN, -Ă adj., s. n. (substanță, agent) care provoacă alergie. (< fr.
allergène)
alergenALERGÉN, alergene, s. n. (Med.) Antigen care provoacă reacții de hipersensibilitate mediate prin mecanisme imunologice (conform terminologiei Academiei Europene de Alergologie și Imunologie Clinică – EAACI). – Din fr.
allergène.alergen (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)alergén1 adj. m.,
pl. alergéni; f. alergénă, pl. alergénealergen (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)alergén2 s. n.,
pl. alergénealergen (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALERGÉN, -Ă, alergeni, -e, adj.,
s. n. (Substanță de natură proteică) care provoacă o alergie. — Din
fr. allergène.