alegrețe (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALEGRÉȚE s. f. (
Livr.) Vioiciune, sprinteneală (a tonului, a exprimării). – Din
fr. allégresse.alegrețe (Marele dicționar de neologisme, 2000)ALEGRÉȚE s. f. vioiciune, sprinteneală (a tonului, a exprimării). (< it.
allegrezza, fr.
allégresse)
alegrețe (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALEGRÉȚE s. f. (
Livr.) Vioiciune, sprinteneală (a tonului, a exprimării). — Din
fr. allégresse.