aldin - explicat in DEX

aldin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALDÍN, -Ă, aldine, adj., s. f. (Caracter tipografic sau literă tipografică) care are conturul mai gros decât al literelor obișnuite; gras. – Din it. aldino.

aldin (Dicționar de neologisme, 1986)
ALDÍN, -Ă adj., s.f. (Poligr.) Caracter aldin = Caracter tipografic cu conturul mai plin; literă grasă. ♦ Ediție de texte imprimată cu astfel de caractere. [< it. aldino, cf. Aldo Manuzio – tipograf și editor din Veneția].

aldin (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ALDÍN, -Ă I. adj., s. f. (caracter de literă tipografică) cu floarea dreaptă, dar cu conturul mai plin; gras. II. s. n. text imprimat cu asemenea caractere. (< it. aldino)

aldin (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
ALDÍN, -Ă. (‹ it.) adj., s. f. (Caracter sau literă tipografică) care are liniile mai groase, mai pline decît acelea ale caracterelor sau ale liniilor drepte obișnuite; gras (I 1). A. au fost folosite pentru prima oară în 1494 de tipograful italian Aldo Manuzio, de unde le vine și numele.

aldin (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALDÍN, -Ă, aldine, adj. n. și f. (În expr.) Caracter aldin sau literă aldină (și substantivat, f.) = literă tipografică cu conturul mai plin decât al literelor obișnuite; literă grasă. – It. aldino.

aldin (Dicționaru limbii românești, 1939)
*aldín, -ă adj. (it. aldino, după numele celebruluĭ Aldo Manuzio, care trăĭa în Veneția pe la 1500). Litere aldine, litere de tipar grase (groase).

aldin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aldín adj. m., pl. aldíni; f. aldínă, pl. aldíne

aldin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALDÍN, -Ă, aldine, adj., s. f. (Caracter tipografic sau literă tipografică) care are conturul mai gros decât al literelor obișnuite; gras. — Din it. aldino.