alde (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÁLDE art. invar. (
Pop. și
fam.)
1. Oameni ca...; specimene de felul..., de tagma... ♦ Lucruri, întâmplări de felul...
2. Cei din familie, din jurul cuiva; al lui...
3. (Precedând un nume propriu, un nume de rudenie etc.)
Alde Ion –
Al +
de4.alde (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ÁLDE art.
invar. (
Pop. și
fam.)
1. Oameni ca...; specimene de felul..., de tagma...
Ei îi trebuie alt soi de bărbat, nu ca de alde [Manolachi] (ALECSANDRI). ♦ Lucruri, întâmplări de felul...
Nu mă sperii tu cu de-alde aceste (CREANGĂ).
2. Cei din familie, din jurul cuiva; al lui...
La alde Gherghina acasă, fetele începuseră a face gură (BUJOR).
3. (Ca termen de reverență)
Nu voi să plece alde neica (CARAGIALE). – Din
al +
de4.alde (Dicționaru limbii românești, 1939)alde saŭ
al de (fam.):
al de neĭca, al de lelea Rusanda (unu ca neĭca, una ca lelea),
nu-mi plac mie al de astea, și altele de al de astea (asemenea lucrurĭ). V.
al.alde (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)álde (
pop.,
fam.)
adj. pr. invar.alde (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)alde a.
1. unul dintr´ai noștri (când e vorba de rude sau de neamuri:
alde tata; 2. cineva bine cunoscut:
alde baba Comana; 3. asemenea:
alde astea. [Compus din
al și
de].
alde (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ÁLDE adj. pron. invar. (
Pop. și
fam.)
1. Oameni ca...; specimene de felul..., de tagma... ♦ Lucruri, întâmplări de felul...
2. Cei din familie, din jurul cuiva; al lui...
3. (Precedând un nume propriu, un nume de rudenie etc.)
Alde Ion. —
Al + de4.