alchimist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALCHIMÍST, alchimiști, s. m. Persoană care practica alchimia. [
Var.:
alhimíst s. m.] – Din
fr. alchimiste.alchimist (Dicționar de neologisme, 1986)ALCHIMÍST s.m. Practicant al alchimiei. [< fr.
alchimiste].
alchimist (Marele dicționar de neologisme, 2000)ALCHIMÍST s. m. practicant al alchimiei. (< fr.
alchimiste)
alchimist (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALCHIMÍST, alchimiști, s. m. Persoană care practica alchimia. [
Var.:
alhimíst s. m.] –
Fr. alchimiste.alchimist (Dicționaru limbii românești, 1939)*alchimíst, -ă s. Care se ocupa cu alchimia, ca Roger Bacon, Albert cel Mare, Paracelsus ș. a.
alchimist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)alchimíst s. m.,
pl. alchimíștialchimist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)alchimist m. cel ce se ocupă cu alchimia. Cei mai vestiți alchimiști fură: Roger Bacon, Albert cel Mare, Paracels, etc.
alchimist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALCHIMÍST, alchimiști, s. m. Persoană care practica alchimia. [Var.:
alhimist s. m.] — Din
fr. alchimiste.