alcătui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALCĂTUÍ1, alcătuiesc, vb. IV.
Tranz. 1. A face, a construi, a înjgheba, a întocmi; a compune, a concepe. ♦
Refl. A lua ființă, a se forma.
2. A forma împreună; a constitui. ♦
Refl. A fi format, a consta din...
3. A strânge, a aduna; a aranja. – Din
magh. alkotni.