albuleț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ALBULÉȚ,albulețe, s. n. (Reg.) Alburn. – Alb + suf. -uleț.
albuleț(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) ALBULÉȚ,albulețe, s. n. Alburn. – Din alb2 + suf. -ul-eț.
albuleț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) albuléț (reg.) s. n., pl. albuléțe
albuleț(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ALBULÉȚ,albulețe, s. n. (Reg.) Alburn. — Alb + suf. -uleț.