albuț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ALBÚȚ, -Ă,albuți, -e, adj. Diminutiv al lui alb. – Alb + suf. -uț.
albuț(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) ALBÚȚ, -Ă,albuți, -e, adj. Diminutiv al lui alb2; albicios.
albuț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) albúț (rar) adj. m., pl. albúți; f. albúță, pl. albúțe
albuț(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ALBÚȚ, -Ă,albuți, -e, adj. (Rar) Diminutiv al lui alb. — Alb + suf. -uț.