albuș - explicat in DEX

albuș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALBÚȘ, albușuri, s. n. 1. Substanță albă-transparentă, vâscoasă, compusă în cea mai mare parte din albumină, care înconjoară gălbenușul oului de păsări, reptile, pești etc. 2. (Rar) Sclerotică. – Alb + suf. -uș.

albuș (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
albuș s. n. sg. (er.) spermă

albuș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALBÚȘ, albușuri, s. n. 1. Substanță albă-transparentă, compusă în cea mai mare parte din albumină, care înconjură gălbenușul oului de pasăre. 2. (Rar) Albul ochiului; sclerotică. – Din alb² + suf. -uș.

albuș (Dicționaru limbii românești, 1939)
albúș n., pl. urĭ și e (d. alb). Substanța albă din oŭ.

albuș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
albúș s. n., pl. albúșuri

albuș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
albuș n. substanță albă a oului și a ochiului.

albuș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALBÚȘ, albușuri, s. n. 1. Substanță albă-transparentă, vâscoasă, compusă în cea mai mare parte din albumină, care înconjură gălbenușul oului de păsări, reptile, pești etc. 2. (Rar) Sclerotică. — Alb + suf. -uș.