albinușă(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ALBINÚȘĂ,albinușe, s. f. Albiniță. – Albină + suf. -ușă.
albinușă(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) ALBINÚȘĂ,albinușe, s. f. Albiniță. – Din albină + suf. -ușă.
albinușă(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) albinúșă (rar) s. f., art. albinúșa, g.-d. art. albinúșei; pl. albinúșe
albinușă(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ALBINÚȘĂ,albinușe, s. f. (Rar) Albiniță. — Albină + suf. -ușă.