albinos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALBINÓS, -OÁSĂ, albinoși, -oase, s. m. și
f. Persoană sau animal atinse de albinism. – Din
fr. albinos.albinos (Dicționar de neologisme, 1986)ALBINÓS, -OÁSĂ adj., s.m. și f. (Om, animal) atins de albinism. [< fr.
albinos].
albinos (Marele dicționar de neologisme, 2000)ALBINÓS, -OÁSĂ adj., s. m. f. (om, animal) atins de albinism. (< fr.
albinos)
albinos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)albinós adj. m., s. m., pl.
albinóși; adj. f., s. f.
albinoásă, pl.
albinoásealbinos (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALBINÓS, -OÁSĂ, albinoși, -oase, s. m. și
f. Persoană sau animal atinse de albinism. –
Fr. albinos.albinos (Dicționaru limbii românești, 1939)*albinós, -oásă adj. (fr.
albinos, de la pg.
negros albinos, „negrĭ albinoșĭ”, care și eĭ sufere [!] de albinizm). Bolnav de albinizm.
albinos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALBINÓS, -OÁSĂ, albinoși, -oase, s. m. și
f.,
adj. (Persoană sau animal) atins de albinism. — Din
fr. albinos.