albinuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ALBINÚȚĂ,albinuțe, s. f. Albiniță. – Albină + suf. -uță.
albinuță(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) ALBINÚȚĂ,albinuțe, s. f. Albiniță. – Din albină + suf. -uță.
albinuță(Dicționaru limbii românești, 1939) albinúță f., pl. e. Albină mică.
albinuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) albinúță s. f., g.-d. art. albinúței; pl. albinúțe
albinuță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ALBINÚȚĂ,albinuțe, s. f. Albiniță. — Albină + suf. -uță.