albinism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALBINÍSM s. n. Anomalie congenitală care constă în lipsa totală sau parțială de pigmenți în celulele inferioare ale pielii, manifestată prin culoarea albicioasă a pielii și a părului și uneori prin culoarea roșiatică a irisului. ♦ Insuficiență de materii colorante la plante, manifestată prin decolorarea totală sau parțială a frunzelor. – Din
fr. albinisme.albinism (Dicționar de neologisme, 1986)ALBINÍSM s.n. Insuficiență congenitală de pigmentație a pielii, a părului sau a irisului. ♦ Decolorare a frunzelor unor plante, datorită lipsei de materii colorante. [< fr.
albinisme, cf. lat.
albus – alb].
albinism (Marele dicționar de neologisme, 2000)ALBINÍSM s. n. 1. anomalie congenitală în depigmentarea pielii și părului sau a irisului. 2. absență a clorofilei în frunze. (< fr.
albinisme)
albinism (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALBINÍSM s. n. Lipsă de pigmenți în celulele inferioare ale pielii, manifestată prin culoarea albicioasă a pielii și a părului și uneori prin culoarea roșiatică a irisului. ♦ Insuficiență de materii colorante la plante, manifestată prin decolorarea totală sau parțială a frunzelor. –
Fr. albinisme.albinism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)albinísm s. n.albinism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)albinism n. caracterul fizic al unui albino. Cei afectați de albinism suportă cu anevoie razele soarelui.
albinism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALBINÍSM s. n. Anomalie congenitală care constă în lipsa totală sau parțială de pigmenți în celulele inferioare ale pielii, manifestată prin culoarea albicioasă a pielii și a părului și uneori prin culoarea roșiatică a irisului. ♦ Insuficiență de materii colorante la plante, manifestată prin decolorarea totală sau parțială a frunzelor. — Din
fr. albinisme.