albiniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALBINÍȚĂ, albinițe, s. f. Diminutiv al lui
albină; albinioară, albinușă, albinuță. –
Albină +
suf. -iță.albiniță (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALBINÍȚĂ, albinițe, s. f. Diminutiv al lui
albină.albiniță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)albiníță s. f.,
g.-d. art. albiníței; pl. albiníțealbiniță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALBINÍȚĂ, albinițe, s. f. Diminutiv al lui
albină; albinioară, albinușă, albinuță. —
Albină +
suf. -iță.