albinioară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ALBINIOÁRĂ,albinioare, s. f. Albinuță. – Albină + suf. -ioară.
albinioară(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) ALBINIOÁRĂ,albinioare, s. f. Albiniță. – Din albină + suf. -ioară.
albinioară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) albinioáră (rar) (-nioa-) s. f., g.-d. art. albinioárei; pl. albinioáre
albinioară(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ALBINIOÁRĂ,albinioare, s. f. (Rar) Albiniță. — Albină + suf. -ioară.