albei (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALBÉI s. m. Specie de iarbă albicioasă, cu fire tari și cu spic ramificat. –
Alb +
suf. -ei.albei (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALBÉI s. m. Specie de iarbă albicioasă, cu fire tari și cu spic ramificat. – Din
alb2 +
suf. -ei.albeĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)albéĭ adj. m.
Rar. Cu păru alb:
un cîne [!] albeĭ.albei (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)albéi s. m.albei (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALBÉI s. m. Specie de iarbă albicioasă, cu fire tari și cu spic ramificat. —
Alb +
suf. -ei.