alătura (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALĂTURÁ, alắtur, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) așeza alături, a (se) apropia mult; a (se) alipi. ♦
Tranz. A adăuga, a anexa. ♦
Tranz. Fig. A compara, a confrunta. ♦
Refl. A adera la o cauză, la o mișcare etc. [
Var.:
lăturá vb. I] – Din
alături.