alani (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALÁNI s. m. pl. Triburi de origine sarmată, care locuiau în secolele al II-lea și I î. Hr. în regiunea Mării Negre și în nordul Caucazului și care, împinși de huni, au ajuns în secolul al V-lea, împreună cu vandalii, până în Spania și Africa. – Din
lat. alani.alani (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Alani pl. popor barbar, care pustii Galia în sec. V., se contopi apoi cu Vandalii și fu nimicit în Spania de Vizigoți.