alandala (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALANDÁLA adv. (
Fam.) La întâmplare, în dezordine, fără nici o noimă; pe dos. [
Var.:
halandála adv.] – Din
ngr. álla and'álla „unul în locul altuia”.
alandala (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)alandála, adv. – Pe dos, în dezordine, împotriva sensului comun.
Ngr. ἄλλ’ἀντ’ἄλλον „unul în locul celuilalt” (Philippide,
Principii, 146; DAR; Gáldi 142);
cf. alb. dalë ng’dali.alandala (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALANDÁLA adv. La întâmplare, în dezordine, fără nici o noimă.
Lucruri puse alandala. [
Var.:
halandála adv.] –
Ngr. alla ant'alla.alandala (Dicționaru limbii românești, 1939)álandala saŭ
álan-dála adv. (ngr. pop.
áll' ant' álla, unele în locu altora).
Fam. Fără ordine:
a vorbi alandala, a pune lucrurile alandala. – Și
hálandala saŭ
hálan-dála (ca
hára-pára) în Mold. Munt. est. V.
arababura, talmeș-balmeș.alandala (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)alandála (
fam.)
adv.alandala (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)alandala adv. fără rost, amestecătură:
un călugăr bătrân spunea alandala din gură ISP.;
alandala coconara, vrute și nevrute. [Gr. mod. ALLA ANTI ALLA, altele în loc de altele].
alandala (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALANDÁLA adv. (
Fam.) La întâmplare, în dezordine, fără nici o noimă; pe dos. [Var.:
halandála adv.] — Din
ngr. álla and´álla „unul în locul altuia”.