ajutorare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AJUTORÁRE, ajutorări, s. f. Acțiunea de
a (se) ajutora și rezultatul ei. –
V. ajutora.ajutorare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AJUTORÁRE, ajutorări, s. f. Acțiunea de
a (se) ajutora și rezultatul ei; ajutor, sprijin.
ajutorare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ajutoráre s. f.,
g.-d. art. ajutorắrii; pl. ajutorắriajutorare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AJUTORÁRE, ajutorări, s. f. Acțiunea de
a (se) ajutora și rezultatul ei. —
V. ajutora.