aista - explicat in DEX

aista (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AÍSTA¹, aiștia, pron. dem., adj. dem. v. aiesta.

aista (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AÍSTA², adj. dem. m. v. aist.

aista (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AÍSTA¹, adj. dem. m. v. aist.

aista (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AÍSTA², aiștia, pron. dem. m. (Reg.) Acesta [Gen.-dat. sg. aistuia, gen.-dat. pl. aistora] – V. aiest.

aista (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aísta v. aiésta

aista (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AÍSTA pron. dem., adj. dem. v. aiesta.

aista (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
a-i sta (cuiva) ceasul expr. a înlemni, a înmărmuri, a fi uluit.

aista (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
a-i sta (cuiva) pe cap expr. a incomoda (pe cineva), a agresa (pe cineva).