aidoma (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AÍDOMA adv. 1. La fel, ca și.
2. (Rar) Aievea, într-adevăr. –
A3 +
sl. vidomŭ „vizibil”.
aidoma (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)aídoma, adv. –
1. Aievea, într-adevăr. –
2. La fel, ca și; identic. –
Var. (av)idoma, ag(h)idoma. Sl. vidomŭ „vizibil”, tratat ca
adv., deci, cu
a- protetic și cu
a- paragogic (Cihac; DAR).
aidoma (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aídoma adv., prep.
aidoma (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AÍDOMA adv. 1. La fel, asemenea, exact, întocmai.
Arată... o scrisoare de amenințare aidoma celeilalte (DUMITRIU).
2. Aievea, într-adevăr.
Tot ce auzim din gura ei, ni se pare că vedem aidoma (VLAHUȚĂ). – Din
a3 +
v. sl. vidomŭ „vizibil”.
aidoma (Dicționaru limbii românești, 1939)aídoma și (vechĭ)
avídoma adv. (
a 4 și vsl.
vidomŭ, vizibil. V.
vedenie). Întocmaĭ, identic:
aidoma tată-su, aidoma cu tată-su. – Și
agĭúduma (Suc. Șez. 33,26). V.
leit, liștaĭ, aĭevea.aidoma (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)aidoma adv. deplin asemenea, întocmai așa:
aidoma la chip; născu și roaba un copil aidoma cu al împărătesei ISP. În Mold. vorba sună
avidoma. [Slav. VIDOMŬ, vizibil].
aidoma (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ÁIDOMA adv. 1. La fel, ca și; identic.
2. (Rar) Aievea, într-adevăr. —
A3 +
sl. vidomŭ „vizibil”.