aișor - explicat in DEX

aișor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AIȘÓR, aișori, s. m. (Bot.) 1. Plantă erbacee din familia liliaceelor cu frunze plane, roșietice și cu flori galbene-aurii (Allium ammophilum). 2. Usturoiță. 3. Ghiocel. [Pr.: a-i-] – Ai⁴ + suf. -ișor.

aișor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aișór (a-i-) s. m., pl. aișóri

aișor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AIȘÓR, aișori, s. m. (Bot.) 1. Usturoiță. 2. Ghiocel. – Din ai⁴ + suf. -șor.

aișor (Dicționaru limbii românești, 1939)
aișór m. (dim. d. aĭ, usturoĭ). Crin de pădure. Alte plante, între altele chear [!] ghiocelu și usturoița.

aișor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
aișor m. plantă ce seamănă cu aiul (Asphodelus ramosus).

aișor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AIȘÓR, aișori, s. m. (Bot.) 1. Plantă erbacee din familia liliaceelor cu frunze plane, roșietice și cu flori galbene-aurii (Allium ammoophilum). 2. Usturoiță. 3. Ghiocel. [Pr.: a-i-] – Ai⁴ + suf. -ișor.