agurijoară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AGURIJOÁRĂ, agurijoare, s. f. Plantă erbacee decorativă, cu flori mari galbene, albe, portocalii, roz și roșii, care se deschid numai la soare (
Portulaca grandiflora). –
Aguridă +
suf. -ioară.agurijoară (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AGURIJOÁRĂ, agurijoare, s. f. Plantă erbacee decorativă, cu flori galbene, albe, portocalii, roz sau roșii, care se deschid numai la soare (
Portulaca grandiflora). – Din
aguridă +
suf. -ioară.agurijoară (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)agurijoáră s. f.,
g.-d. art. agurijoárei; pl. agurijoáreagurijoară (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AGURIJOÁRĂ, agurijoare, s. f. Plantă erbacee decorativă, cu flori mari galbene, albe, portocalii, roz sau roșii, care se deschid numai la soare
(Portulaca grandiflora). —
Aguridă +
suf. -ioară.