agrotehnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AGROTÉHNIC, -Ă, agrotehnici, -ce, s. f.,
adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu relațiile dintre factorii de vegetație, sol și plantele cultivate. ♦ Totalitatea procedeelor tehnice de cultivare a unei plante agricole.
2. Adj. Care aparține agrotehnicii (
1), care se referă la agrotehnică. – Din (
1)
rus. agrotehnika, (
2)
agro- +
tehnic (după
rus. agrotehniceskii).