agrotehnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AGROTÉHNIC, -Ă, agrotehnici, -ce, s. f.,
adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu relațiile dintre factorii de vegetație, sol și plantele cultivate. ♦ Totalitatea procedeelor tehnice de cultivare a unei plante agricole.
2. Adj. Care aparține agrotehnicii (
1), care se referă la agrotehnică. – Din (
1)
rus. agrotehnika, (
2)
agro- +
tehnic (după
rus. agrotehniceskii).
agrotehnic (Dicționar de neologisme, 1986)AGROTÉHNIC, -Ă adj. Referitor la agrotehnică. [Cf. rus.
agrotehniceskii].
agrotehnic (Marele dicționar de neologisme, 2000)AGROTÉHNIC, -Ă I.
adj. referitor la agrotehnică. II. s. f. știință care studiază modul în care omul poate interveni în corelația dintre factorii de vegetație, sol și plantele cultivate; agrologie. ◊ procedeele tehnice de cultivare a unei plante. (< fr.
agrotechnique, /II/ rus.
agrotehnika)
agrotehnic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AGROTÉHNIC, -Ă, agrotehnici, -ce, adj. Care ține de agrotehnică, care se referă la agrotehnică. – Din
agro- + tehnic.agrotehnic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AGROTÉHNIC, -Ă, agrotehnici, -ce, adj. 2. Adj. Care aparține agrotehnicii (
1), care se referă la agrotehnică. – Din
agro- +
tehnic (după
rus. agrotehniceskii).
agrotehnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)agrotéhnic (a-gro-) adj. m.,
pl. agrotéhnici; f. agrotéhnică, pl. agrotéhniceagrotehnic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AGROTÉHNIC, -Ă, agrotehnici, -ce, s. f. adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu relațiile dintre factorii de vegetație, sol și plantele cultivate. ♦ Totalitatea procedeelor tehnice de cultivare a unei plante agricole.
2. Adj. Care aparține agrotehnicii (1), care se referă la agrotehnică. — Din (
1)
rus. agrotehnika, (
2)
agro- + tehnic (după
rus. agrotehniceskii).