agronomie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AGRONOMÍE s. f. Complex de științe care cuprinde totalitatea cunoștințelor teoretice și practice referitoare la producția agricolă. – Din
fr. agronomie.agronomie (Dicționar de neologisme, 1986)AGRONOMÍE s.f. Știință care înglobează cunoștințele referitoare la cultivarea sistematică a pământului. [Gen.
-iei. / < fr.
agronomie, cf. gr.
agros – câmp,
nomos – lege].
agronomie (Marele dicționar de neologisme, 2000)AGRONOMÍE s. f. știință care studiază metodele și tehnicile cultivării plantelor și ale creșterii animalelor. (< fr.
agronomie)
agronomie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AGRONOMÍE s. f. Știință care cuprinde totalitatea cunoștințelor teoretice și practice referitoare la cultivarea sistematică a pământului. –
Fr. agronomie (<
gr.).
agronomie (Dicționaru limbii românești, 1939)*agronomíe f. (d.
agronom). Teoria agriculturiĭ științifice.
agronomie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)agronomíe (a-gro-) s. f.,
art. agronomía, g.-d. agronomíi, art. agronomíeiagronomie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)agronomie f. teoria agriculturei.
agronomie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AGRONOMÍE s. f. Complex de științe care cuprinde totalitatea cunoștințelor teoretice și practice referitoare la producția agricolă. — Din
fr. agronomie.