agronom (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AGRONÓM, -Ă, agronomi, -e, s. m. și
f. Specialist în agronomie. – Din
fr. agronome.agronom (Dicționar de neologisme, 1986)AGRONÓM, -Ă s.m. și f. Specialist în agronomie. [< fr.
agronome, cf. gr.
agronomos].
agronom (Marele dicționar de neologisme, 2000)AGRONÓM, -Ă s. m. f. specialist în agronomie. (< fr.
agronome)
agronom (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AGRONÓM, agronomi, s. m. Specialist în agronomie. –
Fr. agronome (<
gr.).
agronom (Dicționaru limbii românești, 1939)*agronóm m. (vgr.
agronómos, d.
agrós, ogor, și
nomós, împărțire, d.
némo, ĭaŭ, conduc). Care știe agricultura științifică.
agronom (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)agronóm (a-gro-) s. m.,
pl. agronómi; abr. agr./agron.agronom (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)agronom m. cel versat în agricultură.
agronom (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AGRONÓM, -Ă, agronomi, -e, s. m. și
f. (Rar la
f.) Specialist în agronomie. — Din
fr. agronome.