agrobiologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AGROBIOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu acțiunea legilor biologice generale asupra culturii plantelor și creșterii animalelor, constituind, totodată, baza teoretică a științelor agronomice. [
Pr.:
-bi-o-] – Din
germ. Agrobiologie, rus. agrobiologhiia.agrobiologie (Dicționar de neologisme, 1986)AGROBIOLOGÍE s.f. Ramură a biologiei care studiază legile de dezvoltare a plantelor cultivate. [Gen.
-iei. / cf. fr.
agrobiologie < gr.
agros – ogor,
bios – viață,
logos – vorbire].
agrobiologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)AGROBIOLOGÍE s. f. știință care studiază cultura plantelor și creșterea animalelor prin prisma biologiei. (< germ.
Agrobiologie)
agrobiologie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AGROBIOLOGÍE s. f. Știință având ca obiect studiul legilor de dezvoltare a plantelor cultivate și mijloacele prin care se pot obține semințe și plante superioare prin transformarea naturii organismelor vegetale. [
Pr.:
-bi-o-] – Din
agro- + biologie.agrobiologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)agrobiologíe (a-gro-bi-o-) s. f.,
art. agrobiología, g.-d. agrobiologíi, art. agrobiologíeiagrobiologie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AGROBIOLOGÍE s. f. Știință care studiază acțiunea legilor biologice generale asupra culturii plantelor și a creșterii animalelor, constituind, totodată, baza teoretică a științelor agronomice. [
Pr.:
-bi-o-] — Din
germ. Agrobiologie, rus. agrobiologhiia.