agrement - explicat in DEX

agrement (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AGREMÉNT, agremente, s. n. 1. Plăcere, distracție. 2. Aprobare dată sau cerută de guvernul unei țări pentru numirea reprezentanților diplomatici. – Din fr. agrément.

agrement (Dicționar de neologisme, 1986)
AGREMÉNT s.n. 1. Plăcere, distracție. 2. (Jur.) Consimțământ, încuviințare, aprobare; (în diplomație) acord internațional între părți în scopul reglementării raporturilor juridice; încuviințare dată de un stat la numirea reprezentanților diplomatici ai altui stat. [Pl. -te. / < fr. agrément, cf. engl. agreement].

agrement (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
agremént (plăcere, consimțământ, acord) (a-gre) s. n.

agrement (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AGREMÉNT s. n. 1. plăcere, distracție, divertisment. 2. (jur.) consimțământ, încuviințare, acord internațional între părți în scopul reglementării raporturilor juridice. (< fr. agrément)

agrement (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AGREMÉNT, agremente, s. n. 1. Plăcere, distracție. 2. Aprobare dată sau cerută de guvernul unei țări, pentru numirea reprezentanților diplomatici. – Fr. agrément.

agrement (Dicționaru limbii românești, 1939)
*agremént n., pl. e (fr. agrément). Barb. Plăcere, distracțiune.

agrement (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
agrement n. calitatea lucrului ce place, pricină de mulțumire: arte de agrement, cari se Învață mai mult de plăcere decât pentru folos, ca danțul, scrima, călăria.

agrement (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AGREMÉNT s. n. 1. Plăcere, distracție. 2. Acord al unui stat cu privire la o per­soană propusă ca reprezentant diplomatic al altui stat. — Din fr. agrément.