agneț - explicat in DEX

agneț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AGNÉȚ, agnețe, s. n. (Bis.) Bucată de prescură din care se taie anafura pentru împărtășanie. – Din sl. agnici.

agneț (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
agnéț (agnéțe), s. n. pâine sfințită, hostie. Sl. agnĭcĭ, „miel”.

agneț (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AGNÉȚ, agnețe, s. n. (Bis.) Partea pe care preotul o scoate din prescură sau din pâine pentru săvârșirea împărtășaniei. – Slav (v. sl. agnĭcĭ).

agneț (Dicționaru limbii românești, 1939)
ágneț n., pl. e (bg. rus. ágnec, vsl. agnĭcĭ și ĭagnĭcĭ, id., d. agné, miel; lat. agnus, miel). Bucata pe care preutu o scoate din mijlocu prescuriĭ și o pune în împărtășanie. Ĭa [!] îl simbolizează pe Hristos, care s' a jertfit ca și nevinovatu mĭel. V. părticică.

agneț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
agnéț s. n., pl. agnéțe

agneț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
agneț m. bucată de pâine ce preotul taie din mijlocul altei pâini mai mari numită prescură: agnețul simbolizează pe Isus, care, deși nevinovat ca un miel, s’a jertfit totuș pe lemnul crucii. [Slav. AGNĬȚĬ = lat. agnus (sanctus)].

agneț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AGNÉȚ, agnețe, s. n. (Bis.) Bucată de prescură din care se taie anafura pentru împărtășanie. — Din sl. agnici.