agnațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AGNAȚIÚNE s. f. Legătură de rudenie civilă în raport cu înrudirea naturală. [
Pr.:
-ți-u-] – Din
fr. agnation, lat. agnatio, -onis.agnațiune (Dicționar de neologisme, 1986)AGNAȚIÚNE s.f. Legătură de rudenie civilă în raport cu înrudirea naturală. [Cf. fr.
agnation, lat.
agnatio].
agnațiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)AGNAȚIÚNE s. f. legătură de rudenie civilă în opoziție cu înrudirea naturală (cognațiune). (< fr.
agnation, lat.
agnatio)
agnațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*agnațiúne f. (lat.
agnátio, -ónis). Rudenie pin [!] alianță, în opoz. cu
cognațiune, rudenie naturală.
agnațiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)agnațiúne (-ți-u-) s. f.,
g.-d. art. agnațiúniiagnațiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AGNAȚIÚNE s. f. Legătură de rudenie civilă în raport cu înrudirea naturală. [
Pr.:
-ți-u-] — Din
fr. agnation, lat.
agnatio, -onis.