agnat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AGNÁT, -Ă, agnați, -te, s. m. și
f. (
Jur.) Rudă în linie paternă. – Din
fr. agnat, lat. agnatus.agnat (Dicționar de neologisme, 1986)AGNÁT, -Ă s.m. și f. Rudă în linie paternă. [Cf. fr.
agnat, lat.
agnatus].
agnat (Marele dicționar de neologisme, 2000)AGNÁT, -Ă s. m. f. rudă în linie paternă. (< fr.
agnat, lat.
agnatus)
agnat (Dicționaru limbii românești, 1939)*agnát, -ă s. (lat.
agnatus, d.
gnatus, născut. V.
cognat. La Romanĭ, toțĭ ceĭ care eraŭ supt puterea aceluĭașĭ tată de familie (rudă pin [!] agnațiune).
agnat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)agnát s. m.,
pl. agnáțiagnat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AGNÁT, -Ă, agnați, -te, s. m. și
f. (
Jur.) Rudă în linie paternă. — Din
fr. agnat, lat. agnatus.