agnațiune - explicat in DEX

agnațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AGNAȚIÚNE s. f. Legătură de rudenie civilă în raport cu înrudirea naturală. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. agnation, lat. agnatio, -onis.

agnațiune (Dicționar de neologisme, 1986)
AGNAȚIÚNE s.f. Legătură de rudenie civilă în raport cu înrudirea naturală. [Cf. fr. agnation, lat. agnatio].

agnațiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AGNAȚIÚNE s. f. legătură de rudenie civilă în opoziție cu înrudirea naturală (cognațiune). (< fr. agnation, lat. agnatio)

agnațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)
*agnațiúne f. (lat. agnátio, -ónis). Rudenie pin [!] alianță, în opoz. cu cognațiune, rudenie naturală.

agnațiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
agnațiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. agnațiúnii

agnațiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AGNAȚIÚNE s. f. Legătură de rudenie civilă în raport cu înrudirea naturală. [Pr.: -ți-u-] — Din fr. agnation, lat. agnatio, -onis.