aglutinant - explicat in DEX

aglutinant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AGLUTINÁNT, -Ă, aglutinanți, -te, adj., subst. I. Adj. Care unește, lipește, care aglomerează prin alipire, care servește la aglutinare. ◊ Limbă aglutinantă = limbă în care raporturile gramaticale se exprimă prin alipirea unor afixe la rădăcina cuvântului. II. 1. S. m. Anticorp în organismul animal care are proprietatea de a coagula bacteriile pătrunse în organism. 2. S. n. Substanță vâscoasă preparată din amidon, dextrină, gumă și albumină, care se adaugă în pasta de imprimat pentru a păstra desenul pe țesătură. – Din fr. agglutinant, lat. agglutinans, -ntis.

aglutinant (Dicționar de neologisme, 1986)
AGLUTINÁNT s.m. 1. Anticorp care coagulează bacteriile pătrunse în organism. 2. Substanță care are proprietatea de a coagula coloizii. ♦ Material de legătură între agregate (2). [Cf. fr. agglutinant].

aglutinant (Dicționar de neologisme, 1986)
AGLUTINÁNT, -Ă adj. Care aglutinează. ◊ Limbă aglutinantă = limbă în care relațiile gramaticale dintre cuvinte se exprimă cu ajutorul afixelor adăugate la rădăcina cuvântului. [Cf. fr. agglutinant].

aglutinant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AGLUTINÁNT, -Ă I. adj. care aglutinează. ♦ limbă ~ă = limbă în care raporturile gramaticale se exprimă cu ajutorul afixelor atașate la rădăcina cuvântului. II. s.m. anticorp care coagulează bacteriile din organism. III. s. n. 1. substanță care are proprietatea de a coagula coloizii. 2. material de legătură între agregate (2). (< fr. agglutinant)

aglutinant (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AGLUTINÁNT¹, aglutinanți, s. m. 1. Anticorp în organismul animal care are proprietatea de a coagula bacteriile pătrunse în organism. 2. Substanță care are proprietatea de a coagula coloizii. – Fr. agglutinant.

aglutinant (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AGLUTINÁNT², -Ă, aglutinanți, -te, adj. Care unește, lipește, care aglomerează prin alipire. ◊ Limbă aglutinantă = limbă în care raporturile gramaticale se exprimă prin alipirea unor afixe la rădăcina cuvântului. – Fr. agglutinant (lat. lit. agglutinans, -ntis).

aglutinant (Dicționaru limbii românești, 1939)
*aglutinánt, -ă (lat. agglútinans, -ántis; fr. -nant). Care unește, care încheĭe: substanță aglutinantă. Limbĭ aglutinante saŭ aglomerante, cele în care rădăcinile se aglomerează fără a se topi de tot, ca să formeze compușĭ care exprimă combinațiunĭ de ideĭ și relațiunĭ de orĭ-ce fel, precum e ungureasca. S. n., pl. e. Substanță aglutinantă.

aglutinant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aglutinánt¹ (a-glu-) adj. m., pl. aglutinánți; f. aglutinántă, pl. aglutinánte

aglutinant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aglutinánt² (anticorp) (a-glu-) s. m., pl. aglutinánți

aglutinant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aglutinánt³ (substanță, material) (a-glu-) s. n., pl. aglutinánte