agent - explicat in DEX

agent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AGÉNT, -Ă, agenți, -te, s. m. și f. 1. S. m. și f. Reprezentant (oficial) al unei instituții, al unei organizații, al unui stat etc., care îndeplinește anumite însărcinări. Agent diplomatic. Agent de transmisiuni. Agent provocator. Agent secret. 2. S. m. Factor activ, care provoacă diferite fenomene fizice, chimice etc. Agenți atmosferici. ◊ Agenți geografici = factori fizici sau biologici care, prin acțiunea lor, produc transformări continue în învelișul geografic. Agent corosiv v. corosiv. 3. S. m. (Biol.; în sintagma) Agent patogen = microorganism capabil să pătrundă și să se înmulțească într-un organism animal sau vegetal, provocând manifestări patologice. 4. S. m. (Lingv.; în sintagma) Nume de agent = substantiv sau adjectiv care indică pe autorul acțiunii unui verb. [Var.: (înv.) aghént s. m.] – Din fr. agent, lat. agens, -ntis, rus. aghent.

agent (Dicționar de neologisme, 1986)
AGÉNT, -Ă s.m. și f. 1. Reprezentant al unui stat, al unei instituții, al unei întreprinderi etc., care are anumite însărcinări; cel care lucrează în numele cuiva, care îndeplinește o misiune publică. 2. Orice factor care dă naștere unei acțiuni, factor activ. 3. Nume de agent = substantiv sau adjectiv care arată pe cel care îndeplinește acțiunea unui verb. 4. Spion. [Pl. -enți, (1,4) -nte, var. aghent, -ă s.m.f. / < fr. agent, cf. it. agente, germ. Agent, lat. agens < agere – a face].

agent (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
agént (agénți), s. m. – Reprezentant al unei instituții care îndeplinește anumite însărcinări. Fr. agent. – Der. agenție, s. f.,din fr. agence (derivat ca poliție din police etc.); agentură, s. f., din germ. Agentur.

agent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AGÉNT, -Ă I. s. m. f. reprezentant al unui stat, al unei instituții, întreprinderi etc. care îndeplinește anumite însărcinări. ♦ ~ diplomatic = reprezentant al unui stat în alt stat în relațiile politice cu acesta; ~ economic = persoană fizică sau juridică care participă la viața economică a unei societăți comerciale; ~ secret = cel care îndeplinește o misiune secretă de informare; spion; ~ de circulație = (sub)ofițer de poliție cu îndrumarea, supravegherea și controlul circulației pe drumurile publice. II. s. m. factor activ ce determină un anumit proces fizic, chimic etc. ♦ ~ patogen = microorganism care determină apariția unui proces patologic; nume de ~ = substantiv, adjectiv care indică autorul acțiunii unui verb; complement de ~ = subiectul logic al acțiunii unui verb pasiv; propoziție completivă de ~ = propoziție care arată acțiunea exprimată printr-un verb pasiv. (< fr. agent, lat. agens)

agent (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AGÉNT, agenți, s. m. 1. Reprezentant (oficial) al unei instituții, al unei organizații etc., care îndeplinește anumite însărcinări. 2. Factor activ, eficient, care provoacă diferite fenomene fizice, chimice etc. Agenți atmosferici. 3. (În expr.) Nume de agent = substantiv sau adjectiv care indică pe autorul acțiunii unui verb. [Var.: (înv.) aghént s. m.] – Fr. agent (lat. lit. agens, -ntis).

agent (Dicționaru limbii românești, 1939)
*agént m. (lat. ágens, de la ágere, a lucra). Tot ceĭa ce lucrează: lumina și căldura-s agențĭ aĭ naturiĭ. Acela care face afacerile altuĭa, ale statuluĭ: prefecțiĭ, miniștriĭ îs agențiĭ guvernuluĭ. Mic funcționar executiv: agent de poliție. Agent de schimb, mijlocitor autorizat p. negocierea efectelor publice. Agent de afacerĭ, acela care se însărcinează să conducă p. altu afacerĭ de interes. Agent diplomatic, persoană trimeasă ca diplomat. – Vechĭ aghent (rus. agent).

agent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
agént s. m., pl. agénți

agent (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
agent m. 1. principiu de acțiune, tot ce lucrează sau operează: aburul e un agent puternic; 2. însărcinat cu o misiune publică ori particulară: agent de poliție, agent de schimb, agent diplomatic.

agent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AGÉNT, -Ă, agenți, -te, s. m. și f. 1. S. m. și f. Reprezentant (oficial) al unei instituții, al unei organizații, al unui stat etc., care îndeplinește anumite însărcinări. Agent diplomatic. Agent de transmisiuni. Agent provocator. Agent secret. 2. S. m. Factor activ care provoacă diferite fenomene fizice, chimice etc. Agenți atmosferici. ◊ Agenți geografici = factori fizici sau biologici care, prin acțiunea lor, produc transformări continue în învelișul geografic. Agent corosiv v. corosiv. 3. S. m. (Biol.; în sintagma) Agent patogen = microorganism capabil să pătrundă și să se înmulțească într-un organism animal sau vegetal, provocând manifestări patologice. 4. S. m. (Lingv.; în sintagma) Nume de agent = substantiv sau adjectiv care indică pe autorul acțiunii unui verb. [Var.: (înv.) aghént s. m.] — Din fr. agent, lat. agens, -ntis, rus. aghent.