agendă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AGÉNDĂ, agende, s. f. 1. Carnet cu foi ca de calendar, în care se notează lucrările care urmează să fie făcute la anumite date.
2. Ordine de zi. – Din
fr.,
lat. agenda.agendă (Dicționar de neologisme, 1986)AGÉNDĂ s.f. 1. Carnet pe care sunt însemnate zilele, folosit pentru diferite notițe referitoare la anumite date, acțiuni, treburi etc.
2. Ordine de zi. [< fr., it.
agenda, cf. lat.
agenda – ceea ce trebuie să faci].
agendă (Marele dicționar de neologisme, 2000)AGÉNDĂ s. f. 1. carnet pe care sunt însemnate zilele, pentru diferite notițe referitoare la anumite date. 2. ordine de zi. (< fr., lat.
agenda)
agendă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AGÉNDĂ, agende, s. f. 1. Carnet cu foi ca de calendar, în care se notează lucrările care urmează să fie făcute la anumite date.
2. Ordine de zi. –
Fr.agenda (lat.
agenda „ceea ce trebuie să fie făcut”).
agendă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)agéndă s. f.,
g.-d. art. agéndei; pl. agéndeagendă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)agendă f. cărticică în care se notează pe fiecare pagină, cu data zilei, ceea ce-i de făcut.
agendă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AGENDĂ, agende, s. f. 1. Carnet în care se notează lucrările ce urmează a fi executate la anumite date.
2. Ordine de zi. — Din
fr.,
lat. agenda.