agat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AGÁT, agate, s. n. 1. Varietate cristalină de silice, cu benzi divers colorate, folosită ca piatră semiprețioasă.
2. (În forma
agată) Literă cu corpul de 5,16 puncte tipografice. [
Var.:
agátă s. f.] – Din
fr. agate.agat (Dicționar de neologisme, 1986)AGÁT s.n. Varietate de cuarț, dură, de diferite culori, folosită ca piatră semiprețioasă. [Var.
agată s.f. / < fr.
agate].
agat (Marele dicționar de neologisme, 2000)AGÁT s. n. silice, foarte dură, de diferite culori, din benzi paralele de calcedonie, cuarț și ametist, piatră semiprețioasă. (< fr.
agate)
agat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AGÁT, agate, s. n. Mineral dur, diferit colorat, folosit ca piatră semiprețioasă. [
Var.:
agátă s. f.] –
Fr. agate (<
gr.).
agat (Dicționaru limbii românești, 1939)*agát n., pl.
e, și (maĭ rar)
agátă f., pl.
e (fr.
agate, it.
ágata, d. lat.
achátes [care era și numele unuĭ rîu din Sicilia], d. vgr.
ahátes, agat). Un fel de cuarț care constitue o peatră [!] de diferite colorĭ [!] (albastră, roșie) cu zone concentrice și care se poate lustrui frumos. – Se zicea și
ahát, după ngr. V.
calcedonie.agat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)agát (piatră semiprețioasă)
s. n.,
pl. agáteagat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AGÁT, agate, s. n. 1. Varietate cristalină de silice, cu benzi divers colorate, folosită ca piatră semiprețioasă.
2. (în forma
agată) Literă cu corpul de 5,16 puncte tipografice. [Var.:
agátă s. f.] — Din
fr. agate.