agasa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AGASÁ, agasez vb. I.
Tranz. A irita, a enerva, a plictisi cu insistențele; a exaspera. – Din
fr. agacer.agasa (Dicționar de neologisme, 1986)AGASÁ vb. I. tr. A enerva, a irita, a ațâța; a plictisi. [< fr.
agacer].
agasa (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)agasá (agaséz, agasát), vb. – A deranja, a incomoda, a stînjeni. –
Fr. agacer. –
Der. agasant, adj.agasa (Marele dicționar de neologisme, 2000)AGASÁ vb. tr. a enerva, a irita, a exaspera. (< fr.
agacer)
agasa (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AGASÁ, agasez vb. I.
Tranz. A irita, a enerva. –
Fr. agacer.agasa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)agasá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
agaseázăagasa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AGASÁ, agasez,
vb. I.
Tranz. A irita, a enerva, a plictisi cu insistențele; a exaspera. — Din
fr. agacer.