agaricacee (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AGARICACÉE s. f. (La
pl.) Familie de ciuperci cu picior și pălărie prevăzută la partea inferioară cu numeroase lamele; (și la
sg.) ciupercă din această familie. – Din
fr. agaricacées.agaricacee (Dicționar de neologisme, 1986)AGARICACÉE s.f.pl. Familie de ciuperci din clasa
bazidiomicetelor, având pălăria prevăzută la partea inferioară cu numeroase lamele; (
la sg.) ciupercă din această familie. [Pron.
-ce-e, sg. invar.. / < fr.
agaricacées, cf. gr.
agarikon – specie de ciupercă].
agaricacee (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)agaricacée s. f., art.
agaricacéea, g.-d. art.
agaricacéei, pl.
agaricacéeagaricacee (Marele dicționar de neologisme, 2000)AGARICACÉE s. f. pl. familie de ciuperci bazidiomicete, având pălăria la partea inferioară cu lamele dispuse radial. (< fr.
agaricacées)
agaricacee (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AGARICACÉE, agaricacee, s. f. (La
pl.) Familie de ciuperci cu picior și pălărie prevăzută la partea inferioară cu numeroase lamele; (și la
sg.) ciupercă din această familie. — Din
fr. agaricacée.