agapă - explicat in DEX

agapă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AGÁPĂ, agape, s. f. 1. Ospăț cu caracter intim, prietenesc; masă colegială. 2. Masă comună frățească la vechii creștini. – Din fr., lat. agape.

agapă (Dicționar de neologisme, 1986)
AGÁPĂ s.f. 1. Masă comună la primii creștini. 2. Masă prietenească. [Cf. fr., lat., gr. agape].

agapă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AGÁPĂ s. f. 1. masă comună la primii creștini. 2. masă colegială. (< fr., lat. agape)

agapă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AGÁPĂ, agape, s. f. 1. Ospăț cu caracter intim, prietenesc. 2. Masă comună frățească la vechii creștini. – Fr. agape (lat. lit. agape).

agapă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*agápă f., pl. e (vgr. agápe, iubire). Ospăț comun al primilor creștinĭ. Astăzĭ, masă comună de prietenĭ, de profesioniștĭ: agapa unor ziariștĭ.

agapă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
agápă s. f., g.-d. art. agápei; pl. agápe

agapă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
agapă f. 1. oaspățul ce primii creștini îl luau în comun; 2. (mai ales la pl.) ospăț în genere, banchet între prieteni.

agapă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AGÁPĂ, agape, s. f. 1. Ospăț cu caracter intim, prietenesc; masă colegială. 2. Masă comună frățească la vechii creștini. — Din fr., lat. agape.