agale (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AGÁLE adv. Fără grabă; domol. – Din
ngr. agália.agale (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)agále, adv. –
1. Încet, domol, molcom.
2. Ușurel.
Mr. agale. Ngr. ἀγάλια (Meyer,
Neugr., St., IV, 6; Gáldi 141), care provine din
it. uguale. Este folosit adesea cu reduplicare, ca în
ngr.agale (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AGÁLE adv. Fără grabă; domol. –
Ngr. agalia.agale (Dicționaru limbii românești, 1939)agále și
agálea (
ea dift.) adv. (ngr.
agáli și
agálĭa, a. î.).
Fam. Încet, fără grabă:
venea agale. V.
alene.agale (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)agále adv.agale (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)agale adv. pop. încetișor, alene:
se întorcea acasă agale agale ISP. [Gr. mod. AGÁLI].
agale (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AGÁLE adv. Fără grabă; domol. — Din
ngr. agália.